... Capo dei capi sau capo di tutti i capi sau Nașul sunt termeni utilizați cu precădere de mass-media, de public și de instituțiile care aplică legea pentru a denota un șef în mafia americană ș...
 

Capo dei capi (pronunție în italiană: /ˈkaːpo dei ˈkaːpi/ ; „șeful șefilor”) sau capo di tutti i capi (pronunție în italiană: /ˈkaːpo di ˈtutti i ˈkaːpi/ ; „șef al tuturor șefilor”) sau Nașul (italiană Padrino) sunt termeni utilizați cu precădere de mass-media, de public și de instituțiile care aplică legea pentru a denota un șef în mafia americană și siciliană a cărui influență este extrem de puternică în întreaga organizație. Termenul a fost introdus publicului american de către Comisia Kefauver⁠(d) în 1950.[1]

Mafia americană

Frank Costello depunând mărturie în fața comisiei Kefauver⁠(d).

Titlul a fost aplicat de membrii mafiei lui Giuseppe Morello⁠(d) în jurul anului 1900 conform lui Nick Gentile⁠(d).[2] Șefii Joe Masseria (1928-1931) și Salvatore Maranzano (1931) au folosit titlul în încercarea de a controla toate familiile și activitățile acestora. Când Maranzano a câștigat războiul Castellammarese, acesta s-a declarat șef al tuturor șefilor, a înființat organizația Cinci Familii și a ordonat fiecărei familii să-i plătească tribut. Acest fapt a provocat o reacții negative care a condus la eliminarea acestuia în septembrie 1931 la ordinele lui Lucky Luciano.[3] Deși puțini s-ar fi împotrivit deciziei lui Luciano dacă s-ar fi declarat capo di tutti i capi, acesta a abolit titlul, considerând că funcția a creat probleme în rândul familiilor și ar deveni imediat țintă dacă și-ar asuma această poziție.[4] În schimb, Luciano a înființat Comisia cu scopul de a conduce mafia și a-și păstra controlul asupra tuturor familiilor, prevenind în același timp alte războaie între găști⁠(d); șefii au aprobat ideea înființării unei Comisiei.[5] Acesta este formată dintr-un „consiliu de administrație” care supraveghează toate activitățile mafiei din Statele Unite și mediază conflictele dintre familii.[5] [6]

Comisia a fost formată din șefii celor cinci familii din New York, familia Buffalo și Chicago Outfit.[7] De atunci, deși titlul de capo dei capi a fost acordat de mass-media celui mai puternic dintre șefi, mafia nu a recunoscut niciodată poziția în sine. Liderii familiei Genovese Lucky Luciano (1931–1946), Frank Costello (1946–1957) și Vito Genovese (1957–1959) au primit acest titlu.

Odată cu apariția lui Carlo Gambino, familia Gambino a devenit cea mai puternică dintre familii și acestuia i s-a acordat titlul din 1962 până în 1976. Același titlu l-au primit și succesorii săi Paul Castellano (1976-1985) și John Gotti (1985-1992).[8] Odată cu decăderea lui Gotti, șeful genovez Vincent Gigante a deținut titlul din 1992-1997.[9] De atunci, popularitatea termenului a scăzut puternic. Șeful familiei Bonanno, Joseph Massino, a fost recunoscut de patru dintre cele cinci familii ca președinte al Comisiei din 2000 până în 2004;[10] în acest timp el a fost singurul șef cu drepturi depline din New York care nu era închis.

Note

  1. De Stefano, An Offer We Can't Refuse, p. 41
  2. Critchley, The Origin of Organized Crime in America: The New York City Mafia, 1891-1931, p.46
  3. "Lucky Luciano: Criminal Mastermind". Time. December 7, 1998.
  4. David Wallace (). Capital of the World: A Portrait of New York City in the Roaring Twenties. ISBN 9780762768196. 
  5. 1 2 Capeci, Jerry. The complete idiot's guide to the Mafia "The Mafia's Commission" (pp. 31–46)
  6. „The Commission's Origins”. The New York Times. . Accesat în . 
  7. Critchley, The Origin of Organized Crime in America: The New York City Mafia, 1891-1931, p. 232
  8. Raab, Five Families, p. 201.
  9. Raab, Selwyn (). „With Gotti Away, the Genoveses Succeed the Leaderless Gambinos”. The New York Times. Accesat în . 
  10. Corliss, Richard & Crittle, Simon (March 29, 2004). "The Last Don". Time. Retrieved June 21, 2008.




  Go to top  

This article is issued from web site Wikipedia. The original article may be a bit shortened or modified. Some links may have been modified. The text is licensed under "Creative Commons - Attribution - Sharealike" [1] and some of the text can also be licensed under the terms of the "GNU Free Documentation License" [2]. Additional terms may apply for the media files. By using this site, you agree to our Legal pages [3] [4] [5] [6] [7]. Web links: [1] [2]