... muncă plătit care aparent solicită titularului să îndeplinească anumite sarcini, dar la care acesta nu lucrează și nici măcar nu se prezintă. Acordarea de locuri de muncă fictive reprezint...
 

O loc de muncă fictiv (în engleză no-show job) este un loc de muncă plătit care aparent solicită titularului să îndeplinească anumite sarcini, dar la care acesta nu lucrează și nici măcar nu se prezintă. Acordarea de locuri de muncă fictive reprezintă o formă de corupție politică sau corporativă⁠(d).

Corupție și crimă organizată

Conform unui articol al New York Times: „Locurile de muncă fictive joacă de mult timp un rol central în analele crimei⁠(d) și corupției din New York, punând la dispoziție un mod eficient pentru politicienii corupți, membrii sindicatelor, gangsteri și tot felul de infractori să ofere mite prietenilor, membrilor familiei, partenerilor de afaceri și chiar lor înșiși”.[1] Philip Carlo⁠(d) scrie în biografia sa despre Anthony „Gaspipe” Casso⁠(d) că locurile de muncă fictive sunt „o schemă clasică a mafiei” și că astfel de poziții erau foarte apreciate în rândul gangsterilor.[2] Un raport din 2012 al Waterfront Commission din New York Harbour⁠(d) a constatat că „locurile de muncă fictive deținute de rudele mafioților și a altor persoane cu influență continuă să creeze probleme pentru guvernanții care încearcă să crească productivitatea și competitivitatea porturilor”.[3]

În trecut, locurile de muncă fictive reprezentau o parte a corupției din Boston[4] și Chicago.[5]

Fraudă corporativă

În lumea corporațiilor, angajații „fictivi” numiți și angajați fantomă au de obicei o relație de familie sau personală cu un manager sau supraveghetor. În lumea corporativă, aceasta este considerată o formă de frauda salarială⁠(d). Examinările profesionale a fraudelor încearcă să detecteze astfel de practici. [6] [7]

Note

  1. William K. Rashbaum, Once Again, a No-Show Job Plays a Role in a New York Graft Case, New York Times (October 20, 2016).
  2. Philip Carlo, Gaspipe: Confessions of a Mafia Boss (HarperCollins, 2008), p. 28.
  3. Patrick McGeehan, No-Show Jobs and Overstaffing Hurt New York Harbor, a Report Says, New York Times (March 21, 2012).
  4. Lawrence S. DiCara with Chris Black, Turmoil and Transition in Boston: A Political Memoir from the Busing Era (Hamilton Books, 2013), p. 46.
  5. Melvin G. Holli, "The Daley Era: Richard J. to Richard M." in The Mayors: The Chicago Political Tradition: The Chicago Political Tradition, 3d ed. (eds. Paul M. Green & Melvin G. Holli: Southern Illinois University Press, 2005), p. 230.
  6. Sunder Gee, Fraud and Fraud Detection: A Data Analytics Approach (John Wiley & Sons, 2015), pp. 173-74.
  7. Leonard W. Vona, The Fraud Audit: Responding to the Risk of Fraud in Core Business Systems (John Wiley & Sons, 2011), pp. 214-15.




  Go to top  

This article is issued from web site Wikipedia. The original article may be a bit shortened or modified. Some links may have been modified. The text is licensed under "Creative Commons - Attribution - Sharealike" [1] and some of the text can also be licensed under the terms of the "GNU Free Documentation License" [2]. Additional terms may apply for the media files. By using this site, you agree to our Legal pages [3] [4] [5] [6] [7]. Web links: [1] [2]