... nal Alfredo González Flores, a fost îndepărtat de ministrul său de război și marină Federico "Pelico" Tinoco și de fratele său, José Joaquín Tinoco, care era comandantul armatei. Lovitura d...
 

Lovitura de stat din Costa Rica din 27 ianuarie 1917 a fost o întrerupere a ordinii constituționale în Costa Rica, unde președintele constituțional Alfredo González Flores,[1] a fost îndepărtat de ministrul său de război și marină Federico "Pelico" Tinoco și de fratele său, José Joaquín Tinoco, care era comandantul armatei. Lovitura de stat a avut sprijinul oligarhiei din Costa Rica – alcătuită în principal din bancheri și cultivatorii de cafea - afectată de reforma fiscală promovată de González, care prevedea o povară fiscală mai mare pentru capitală. Gonzalez nu s-a bucurat de sprijinul popular deoarece a fost numit de Congres și nu a fost ales în urma unor alegerile de către popor.[2]

Tinoco, pe lângă sprijinul părții mai conservatoare a oligarhiei, a avut sprijinul Bisericii Catolice, al armatei (comandată de fratele său), al unor importante figuri politice și intelectuale și al unor sectoare largi ale populației, deși brutalitatea represivă a regimul i-a subminat încetul cu încetul popularitatea. Guvernul SUA sub președintele Woodrow Wilson nu l-a recunoscut pe Tinoco drept președinte ca parte a politicii sale de respingere a loviturilor de stat din America Centrală pentru a promova stabilitatea.[3] [4]

Regimul a convocat alegeri prezidențiale care au fost considerate discutabile, Tinoco fiind singurul candidat, și în timpul căreia opoziția s-a putut limita doar la apelul la abținerea de la vot, precum și la convocarea alegerilor pentru o Adunare Constituantă, alegeri care au fost aproape în întregime câștigate de candidații Partidului Peliquista, partidului lui Tinoco (poreclit Pelico).

Cu toate acestea, dictatura lui Tinoco a durat doar doi ani. Fratele său José Joaquín a fost asasinat la 10 august 1919 și forțele rebele au intrat în țară având diferite grade de succes. Tinoco, alături de familia sa apropiată, a părăsit țara la două zile după moartea fratelui său. Următoarele alegeri din 1919 au fost câștigate de liderul opoziției, Julio Acosta García, cu o victorie la o diferență foarte mare.[5] Aceasta a fost singura dictatură din istoria Costa Ricăi în secolul al XX-lea, deși o juntă de scurtă durată a condus țara timp de 18 luni după războiul civil din Costa Rica din 1948.

Referințe

  1. „Costa Rica Revolution 1917”. Onwar.com. Accesat în . [nefuncțională]
  2. „Costa Rica”. sjsu.edu. Accesat în . 
  3. Dyer, Zach (). „Costa Rica fought – briefly – in World War I”. Tico Times. Accesat în . 
  4. Vega, Patricia. „Tinoco Granados, Federico”. 1914-1918-online. International Encyclopedia of the First World War. Accesat în . 
  5. „Costa Rica”. ENCYCLOPÆDIA BRITANNICA. Accesat în . 




  Go to top  

This article is issued from web site Wikipedia. The original article may be a bit shortened or modified. Some links may have been modified. The text is licensed under "Creative Commons - Attribution - Sharealike" [1] and some of the text can also be licensed under the terms of the "GNU Free Documentation License" [2]. Additional terms may apply for the media files. By using this site, you agree to our Legal pages [3] [4] [5] [6] [7]. Web links: [1] [2]